in sfarsit!

In sfarsit am ajuns la Cluj la facultate! Totul a inceput foarte bine, iar prima saptamana, desi a fost obositoare din cauza cursurilor pana tarziu, a fost foarte frumoasa. Stau in camin, am 3 colege de camera foarte de treaba... deci pana aici totul e bine!
Prima seara s-a incheiat destul de ciudat pentru mine:)). Am fost intr-un local, unde un chelner dragut mi-a oferit un trandafir, am stat pana tarziu afara cu o prietena foarte buna, ne-am plimbat, am ras, am povestit...
Am iesit in fiecare seara aproape, dar merita sa povestesc doar despre Janis. Super local! Are muzica faina, oameni faini... cu cateva exceptii, care confirma regula;)). La inceput a fost cam inghesuit, dar dupa ora 1-2 a fost numai bine:D. un singur minus acord localului, desi nu e intotdeauna minus: daca se ia vreun tip de tine, nu e usor deloc sa scapi, chiar nu e:)). Seara s-a incheiat cu multa vrajeala ("would you like to come with me after the party, at my place?":)) asta a fost cea mai tare pe care am auzit-o), dans si alcool, si m-am ales dupa cu o raceala zdravana:)).
Abia astept sa vina saptamana viitoare sa o luam de la capat!:D
Care mai sunteti in Cluj, si aveti chef de iesit.. dati un semn ceva;)
Ne auzim!

Prea tarziu...

Nu m-ai inteles niciodata.
Nu ai reusit sa treci dincolo de
tacerea mea care poate
te-a speriat...
Nu ai inteles nimic din toate
Privirile
Nu...
Nu a fost momentul.

Ai plecat prea repede
Aproape fara sa...
te uiti la mine
Fara sa doresti
Sa te vreau
Sa sper

Iar cand te-ai trezit
A fost tarziu
M-ai strigat dar nu am putut...
nu am putut sa te-ascult
asa ca n-am venit
era tarziu,
prea tarziu...

Ceva din linistea noastra
Ma infioara si acum.
De ce uneori aceasta bariera devine
invizibila
iar alteori de plumb?

Toata incercarile mele au fost
zadarnice.
Asa ai fost si tu...

24.sept.2008

o masca

Vi s-a intamplat vreodata sa asteptati ceva cu ardoare, iar cand in final se intampla sa-i dati cu piciorul cu toate ca inca il doriti?
Se pare ca mie mi se intampla cam des.. si nu inteleg de ce.. din timiditate, din teama de a fi eu?
Astfel de multe ori nu dau ocazia prietenilor sa se apropie de mine, iar alteori pur si simplu nu sunt asa cum stiu ca sunt de fapt, cu toate ca incerc.
De ce nu pot sa-mi arat latura aia nebunatica numai unora? De ce nu ma simt bine uneori cu un om pe care chiar il consider prieten bun si in care am incredere? Si de ce nu sunt in stare sa vorbesc cu acea persoana despre asta dupa ce evenimentul e consumat?
Astea sunt intrebari care ma chinuie de 2 zile incoace... si tot nu am gasit un raspuns care sa ma multumeasca... Asta sa fiu eu? O masca?

Evanghelia după Jimmy - Didier van Cauwelaert - recenzie

Evanghelia după Jimmy este o carte pe care am căutat-o toată vara. Într-un final am găsit-o zilele trecute și am devorat-o până târziu.
A fost o carte interesantă care a necesitat un exercițiu de imaginație. Scriitorul a pornit de la o idee fantastică, pentru a afla, după publicarea romanului, că s-a încercat materializarea acesteia, cu ceva timp în urmă (și probabil încă se încearcă).
Acțiunea ne plasează în viitor, în anul 2026. Jimmy Wood, un bărbat de 32 de ani, îngrijitor de piscine, află că este clona lui Iisus. ADN-ul acestuia a fost obținul din sângele prezent pe Giulgiul din Torrino... Este asaltat de politicieni, geneticieni, agenți CIA, care încearcă să-l pregătească pentru ceea ce este de fapt.
Un roman plin de minciuni, întoarceri neașteptate, dragoste, singurătate și sinceră să fiu.. nu știu cât este SF la el, și câtă realitate deoarece masele de oameni din zilele noastre sunt jucate pe degete de Conducere.
Deznodământul este neașteptat. Jimmy redevine el, nu mai este doar marioneta puterii.
Așadar o carte care chiar merită citită, pentru a-ți deschide mintea, a pătrunde în locuri interzise omului de rând.

... ceva

Ma gandeam azi cum se impaca oare poezia, muzica si politehnica… O sa le pot avea pe toate de acum incolo? O sa mai am timp sa stau ore in sir sa scriu, sa cant, sau sa citesc ceva nelegat de faculta…? Mda, se pare ca incepe facultatea in curand si pentru mine, si am impresia ca n-o sa-mi fie foarte usor sa le impac pe toate.
Tocmai de aceea profit de ultimele zile si citesc.. incep astazi un roman nou – “A trai pentru a-ti povesti viata” de Gabriel Garcia Marquez – despre care probabil o sa va povestesc in curand (si pe care se pare ca l-am intrerupt acum pentru cateva zile, desi e interesant, ca am gasit in sfarsit Evanghelia dupa Jimmy, pe care o caut de cateva luni). Sunt tare curioasa cum va fi, deoarece nu am citit prea multe de acest autor (numai “Un veac de singuratate”). Abia astept sa vina ziua de luni in care mi-am propus sa colind librariile si anticariatele din oras.
Si pana incepe scoala… trebuie sa termin si un puzzle:D… mda, nu am zis.. am multa rabdare => am o mica colectie de puzzle-uri acum pe perete.
Hm.. cam atat, ca ma striga cartea aia de la marginea patului… Dau muzica mai incet putin.. si la treaba! Ne auzim!

Perfume: The Story of a Murderer - Patrik Sűskind - recenzie

Perfume, scrisă de scriitorul german Patrik Sűskind este una dintre cărţile mele preferate. Acesta a reuşit să redea prin cuvinte o serie de senzaţii olfactive deosebit de puternice. Poţi să-ţi închipui o lume formată numai din parfumuri? Fiecare lucru are mirosul său inconfundabil. Parfumul unui om îl poate face irezistibil sau anonim.

Acţiunea se petrece în Franţa secolului XVIII, avându-l ca personaj principal pe Jean-Baptiste Grenouille. Acesta descoperă că el nu are parfum propriu, de aceea rămâne un anonim, un necunoscut, nimeni nu îl iubeşte sau înţelege. Ciudat este faptul că toate persoanele cu care intră în contact până la urmă mor.
Scopul lui Jean-Baptiste este să găsească posibilitatea de a păstra parfumul uman, lucru care duce la un deznodământ – puţin spus – neaşteptat.
Aşadar o carte pe care v-o recomand, eu am citit-o deja de 2 ori. Au existat din păcate şi câteva pasaje descriptive puţin cam lungi, la limita plictisului, dar au meritat!
Ah, încă ceva, nu vă amăgiţi cu filmul, e şi el interesant… dar mi se pare că imaginile nu sunt de ajuns în cazul de faţă.
Sper sa vă placă!

Casa fara suflet

Cazuta-n deal, langa apus,
O casa veche, parasita,
Un colt de geam se mai pastreaza
Langa o rama ruginita.

Usa masiva e inchisa,
Delimiteaza-un univers,
Alaturi de peretii care
Pastreaza-n ei adanc secret…

Si numai vantul o strabate,
Din colt in colt, din vreme-n vreme
E-asa lipsita de viata,
Nelocuita si pustie!

Pe masa, o lumanare stinsa
Langa scrisoarea ponosita.
Scrisoare goala, necitita,
Ce-a vrut s-ofere libertate.

Dar arde! Totul se distruge:
Casa si usa si scrisoarea!
Focul din inima ranita
Distruge totul… risipeste.

17.08.2008

Marele Gatsby - Scott Fitzgerald - recenzie

Acum 10 minute am terminat cartea asta… Mi s-a parut realista, naturala si interesanta. Actiunea se petrece in SUA in perioada de apogeu a jazz-ului.
Este o naratiune simpla, privita din perspectiva lui Nick Carraway, care este martor al evenimentelor. Personajul care da titlul cartii isi face insa aparitia mai tarziu.. in capitolul 2 sau 3. Primele capitole creaza un mediu propice pentru aducerea in scena a “Marelui Gatsby”, invaluindu-l intr-o aura de mister.
Gatsby este un miliardar imbogatit brusc si dubios dupa razboi, care organizeaza multe petreceri mondene, dar nu se apropie de nimeni. Scopul lui este sa ajunga la femeia pe care o iubeste de cativa ani - femeie casatorita in acest moment cu altul - careia ii marturiseste ca o iubeste. Totusi Daisy (iubita), desi ii spune ca-i impartaseste sentimentele, renunta la dragostea lui cu multa usurinta in favoarea dragostei sotului atunci cand afla despre afacerile de contrabanda ale lui Gatsby.
Totul este de fapt o drama a unei povesti de dragoste neimplinite, prezentate cu ironie, patos si farmec, care a adus cu sine singuratate, dispret, neincredere, iar in final moarte.

Ultima (zi de) vara

Ti-ai luat picioarele la spinare
Si ai plecat din nou
O sa te mai intorci peste un an,
Sau doi…?
sper sa nu uiti totusi drumul
inapoi.

Sa lasi in urma o dara de lumina
Pentru a te intoarce
Stinghera, la inceput.
Apoi,
Hranindu-ne cu soare
Vei prinde forta.

Vreau sa aduci din nou
Zambete si vacanta,
Fericire!
Si ploi calde, iubire...

Daca uiti drumul inapoi
O sa te caut toata viata
Caci m-am nascut in tine.
O sa te gasesc,
Macar in vis.

Dar nu ai cum sa-l uiti!
Il strabati de veacuri
E deja
Instinct!
Nu te-mpiedica nimic sa te-ntorci.
Poate numai
Moartea...

Dar eu,
O sa te-astept oricum…!

31.08.2008

Vis pe nisip

Barca se clatina sub razele grele,
Valuri se-nalta sub aripa lunii.
O stanga ascunsa ameninta viata,
Fecioara incepe sa strige!

Glasul suav strabate o mila,
Gandul ei aprig se stringe in tina.
Cu manusa uda alunga naluca.
Fecioara incepe a plange!

Ochii adanci se pierd intr-o clipa,
Cantecul marii se-aude stingher…
Mult a dorit sa plece departe.
Fecioara incepe-a visa!

Dar visul acesta devine cosmar,
Barca scufunda a lumii cantare.
Strabat cu privirea lunga zare…
Fecioara incepe-a muri…
30.08.2008

Un trandafir, atat.

Un suras deasupra tuturor
Se inalta inspre viitor
Lasand in urma doar un trandafir
Un trandafir cu multe amintiri

Iubind, a invatat sa planga
Luptand din rasputeri sa o ajunga
S-a stins sub luna de-un albastru crud
Ascunzand fara regrete ochiul ud

Cu capul in jos, cu lumea la picioare
Ideile si le-a pierdut in mare
Nu-i pasa daca-i noapte, daca nu
In gand rasuna vesel cantecul

Cantecul ei de cand a cunoscut-o
Buzele ei, chitara ca un scut
Ferindu-se sa nu cada in plasa
L-a ocolit pana a mers acasa

Si-a renuntat la tot ce nu a fost
Si a visat ce-ar fi putut sa fie
Privind la trandafirul dintr-un colt
Ce-a daruit prea putina magie

28/08/2008

Che Guevara – Viata unui mit - recenzie

Che Guevara – Viata unui mit
Reginaldo Ustariz

Ultima carte pe care am citit-o… si care m-a impresionat in mod deosebit. Poate pentru ca nu stiam mare lucru despre Che Guevara, poate pentru ca toata cartea se bazeaza pe dovezi materiale, iar unde nu sunt dovezi de acest tip, exista cel putin doi martori care pot confirma faptele.
Reginaldo Ustariz Arze, medic si ziarist bolivian, a intervievat numeroase persoane, a cercetat o multime de dovezi, a luat o multime de interviuri, reusind sa dea nastere, dupa 40 de ani de cercetare, unei carti de o inestimabila valoare.
In carte o sa gasim o serie de fotografii cu Ernesto (Che) Guevara, inclusiv cu cadavrul acestuia, cu mainile si masca sa, care au fost si inca sunt pastrate. Autorul a reusit sa faca rost chiar si de fotografii din arhiva personala a lui Che.
Cred ca scriitorul a fost foarte interesat de viata lui Che Guevara pentru ca s-a regasit in acesta. Amandoi au fost medici, ziaristi (desi Che nu s-a manifestat foarte mult in domeniu existand totusi cateva articole si jurnalele sale), motociclete, fotografie si probabil ca lista nu se opreste aici.
Reginaldo Ustariz a fost primul care a avut curajul sa afirme ca Che Guevara nu a fost ucis in lupta in 8 octombrie 1967, ci a fost executat o zi mai tarziu, ca urmare a ordinului Armatei. Dovezile pe care le-a avut nu au fost suficiente pentru directorul ziarului “Prensa Libre”, care a refuzat publicarea articolului deoarece se temea de consecinte. Acest refuz a dat aripi scriitorului, care a cautat tot mai multe dovezi, publicand in 2007 cartea Che Guevara - Viata unui mit.
Va recomand aceasta carte! Merita citita in cazul in care vreti sa va faceti o parere bazata pe dovezi concrete. Nu este fictiune, este adevar!

Astept si alte pareri…

Doar eu...

Sub fiecare masca
Sunt eu.

Nu m-am schimbat in timp…
Viitor,
Prezent,
Trecut,
Acelasi timp pentru mine…
Aceeasi eu!

Traiesc
Si dupa ce mor.
Traiesc
Prin tine,
Prin mine,
Prin noi…
Si sufar!

Si rad
Cand ma gandesc la tot
Ce n-a fost…
Si totusi este!

Nu sunt
Nebuna.
Sunt
Nemuritoare!

17.08.2008

Balada

Prolog:
Asculti o balada sangerie
In linistea ploii de afara
Si simti lacrima purpurie
O lacrima dulce-amara

In coltul stang al incaperii
Unde lumina nu patrunde
Mangaietoare-apasatoare
Reflectie pura, in oglinda

E intuneric, luna-afara
Pe gatul ei lumina zace
Cand o privesti, te infioara
Umerii goi, privirea-i place!

Dar frumusetea-i efemera...
Cu timpul ea se va distruge.
O ia de mana, ii sopteste
Dar ea incepe-a fuge...

Nu-accepta sa o piarda iar,
Sa nu-i primeasca mangaierea
O va avea orice ar fi!
Caci ea este dulce ca mierea...

Neasteptata e povestea
Ea ii placea, el a ucis-o
Numai asa o va pastra
Pe-aceea ce i-a fost trimisa

Privirea ei framantatoare
Ce nu l-a urmarit acum
O va avea pana cand moare
Ea nu se va preface-n scrum

R:.............
Nu este prima pentru el
Ochii albastrii-l obsedeaza
Dar ei nu sunt de orice fel
Au o privire ce viseaza

Si pan-acum n-a reusit
Sa ii pastreze, sa-i indemne
Sa il urmeze-n infinit...
Cele ce-i poarta, nu sunt demne!

R:........................
Si ganduri multe, colorate
Il fulgera cand se gandeste
La inimile mutilate
Caci el credea ca le iubeste

Epilog:
Si-acum asculti sunetul ploii
Cum spala iarba inrosita
O alta victima a voii
O alta fata neiubita
16.07.2008

O alta sirena

O sa spui ca gresesc
Dar cred ca e firesc
Sa-ti zica cineva
Ca ea nu mai e ea

Ti-e valul peste ochi
Viziunile sunt vechi
Te minte, te saruta
Maine e disparuta

Tu cazi, visezi la stele
Traiesti iluzii grele
Te-apasa-acum placid
Ganduri ce te ucid.

14.05.2008

Omul modern

Eu nu exist! Nu sunt o persoana reala.
Sunt rezultatul familiei, mass-mediei, scolii, prietenilor
care m-au facut sa fiu asa cum sunt, toate combinate cu o doza de
personalitate proprie.
Si cum sunt de fapt?
Am multe fete ascunse, o arat intotdeauna
pe cea care ma avantajeaza. Sunt omul primitiv care
lupta sa supravietuiasca prin orice
metoda. Nu-mi pasa daca ii ranesc pe ceilalti, de fapt…
nu imi pasa deloc de ceilalti, imi urmaresc interesul si atat.
Sunt o masina ce iubeste si raneste consecutiv.
De ce?
Am inima de fier!
Sunt un robot care se hraneste cu bani, cu minciuna.
Sunt don juan, canalie, prieten, parvenit, lingusitor,
dar obtin ce vreau!
Pot sa fiu ce-mi doresc.
nu exista consecinte!
Sunt liber sa fiu sanatos
(dar singurul lucru sanatos din magazine este ambalajul),
sa zbor (dar nu am aripi),
sa iubesc (dar nu am ce),
sa fiu ranit (dar nu-mi place),
sa cant (dar nu stiu),
sa rad (dar am uitat),
sunt liber sa ma las ucis!
Sunt,
OMUL MODERN!

Religia

Nu am fost niciodata o persoana prea religioasa, dar a existat si pentru mine ceva acolo sus, care ne-a lasat o serie de idei, carti, cladiri dupa care sa ne ghidam viata. De cand am fost mica am fost obligata sa imbratisez religia. Am mers impreuna cu bunica la biserica, obisnuiam sa ma spovedesc, impartasesc, si particip la anumite ritualuri specifice. Dar am crescut si am inceput sa-mi pun intrebari. Negasind raspunsuri agreabile, care sa ma convinga, mi-am pierdut credinta.
Exista Dumnezeu? Ce dovada a existentei sale avem..? unii ar spune minuni… ce minuni? ati vazut vreouna? Eu nu am vazut.. de fapt ba da… este o minune faptul ca oamenii continua sa creada neavand support material. Nu zic ca religia nu are o baza… dar cat timp nu ofera dovezi eu nu o sa mai cred.
Cred ca religia s-a inventat din nevoia de a avea un ideal, din necesitatea de a oferi un imbold, doar ca in timp a devenit o afacere profitabila. Toate religiile promoveaza ideea conform careia orice cult este bun, cat timp este simtit de cei care il practica. Dar atunci de ce a fost/este aceasta permanenta batalie intre religii? Nu este cam aiurea faptul ca oamenii mor pe strada, iar preotii se cearta si se plimba in masini de lux? Mie imi trezeste cateva semne de intrebare…
Ah, si ce te astepti de la cei care imbratiseaza cariera religioasa (pentru ca este o cariera de fapt)? Te astepti sa incerce sa respecta macar acele amarate porunci supreme. Dar cand vezi calugari copiind la examene, si preoti injurand, ucigand, ce parere mai ai? O sa ziceti ca suntem oameni… toti gresim, dar in masa? Este cam batator la ochi… Si nu vorbesc in necunostinta de cauza… Chiar cunosc persoane de acest gen.
Deci religie… candva am crezut si eu in ea. Ma bucur ca am ajuns sa-i observ inconvenientele dintre teoretic si practic, am ajuns sa-mi pun multe semne de intrebare, si probabil o sa cred din nou, cand voi avea dovezi suficiente...

Dualism

O mana...
Nu e niciodata singura,
Are o alta
mana.

Un ochi...
Nu priveste-n infinit,
singur...
O alta sclipire l-a gasit,
un alt ochi.

Un scartait...
Niciodata...
dar niciodata,
nu e singur.
E prelung si insotit de furtuna.

Dar tu? nici tu
nu poti fi singura...
Un altul...
Un altul
te va gasi!

hai sa citim, sa fim liberi...

In noaptea asta am avut o discutie interesanta cu un prieten. Ce se intampla cu omul? Se spune ca este constrans de religie, principii... dar de fapt se constrange singur.
Inca de mici ni s-a redat spiritul religios, ni s-au impus anumite pareri, am aflat ce e bine si ce e rau... Dar ce este de fapt binele? Fiind egoisti spunem ca binele este ceva care ne face sa fim fericiti, impliniti, dar poate ce e bine pentru noi este dezastruos pentru altii.
O parte dintre noi incercam sa scapam de aceste constrangeri nascute in copilarie. Cred ca o solutie este cititul! Omul nu se naste destept sau prost... acestea sunt calitati, respectiv defecte dobandite prin munca.
Insa nu trebuie sa citesti oricum... incearca sa te detasezi de principii, priveste totul din afara, rational, incearca sa intelegi dincolo de cuvinte, pentru ca asta inseamna arta... sa vezi dincolo!
Este greu la inceput, dar ajungi sa te detasezi de aceasta "constiinta" care ne ingradeste, esti liber! Si ce inteleg eu prin libertate: capacitatea de a fi tu, de a face si a gandi ce vrei, de a nu depinde de nimic, de a te controla!
Citind obtii mai mult, iti dezvolti gandirea... te apropii de persoana care esti de fapt... Hai sa incercam sa evadam!

Crepuscul

Te-ai transformat intr-un parazit
Care se hraneste cu parti din mine,
Ma macini, ma mananci subit
Muti fiecare parte parte-n tine.

Ma furi incet, mesteci cu dor,
Ochiul, inima si simturile...
Ma faci sa am in mine-un gol,
Sa nu-mi mai cunosc vrajile.

Ma distrugi ca sa renasti.
Furi un trup pentru un suflet.
Tu ce ratacesti in astri,
Ma vei pastra oare in cuget?

03.03.2008

Pentru un prieten, ce nu mai e...

Calator pe marea norilor

Biet calator te-au ratacit,
De ceata esti invaluit,
Corabia ta cu panze albe
Te poarta-acum pe drumuri oarbe.

Calatoresti fara sfarsit,
Iar cand o poarta ai zarit
Speranta a reinvinat in tine,
Te-ai aruncat fara rusine!

Sarman copil te-au naruit,
De valuri ai fost lovit,
Ti-au spalat copilaria,
Au distrus toata magia...

Dorintele ti le-au ascuns,
Te-au indreptat spre nepatruns,
De ape esti inconjurat,
Ape, ce mi te-au furat...



Ai fost

Erai un fluture de foc
Ai incercat sa te inalti
Zburand insa-ai cazut in praf
Ai fost lipsit de libertate

Acum esti doar o piatra, rece
Cazuta-n iarba la apus
Langa o floare argintie
Care-a ramas...
Doar tu te-ai dus
27.02.2007

Intrebari si sperante

Exista rai, exista iad?
Exista viata dupa moarte
Exista lumea cea de jad?
E pentru toti, e pentru-o parte?

Multe-ntrebari avem acum
Ce deocamdata n-au raspuns...
Dar cand o luam pe un alt drum
Vom stii atunci cand am ajuns.

Ii plangem pe cei ce s-au dus
Ne pare rau, nu-i mai avem
Si asteptam un alt apus
Pentru ca-n vise sa-i vedem

Si asteptam un semn de sus
Un semn ca si-au gasit un loc
Ca sa confirme c-unde sunt
Exista cer, pamant, nu foc...

28.09.2007

My band...

Imi place muzica. in clasa a 9-a am inceput sa cant la chitara. Acum cant la bass intr-o trupa de fete infiintata in 2006.
Din componentele initiale (Cristinutza - bass apoi tobe, Chris - chitara+voce, Manu - chitara, Georgi - clapa si eu - chitara, apoi bass)

am mai ramas 3 (eu, Chris si Georgi), dar ni s-a alaturat Andra la tobe... In prima faza am participat la ceva concurs organizat de Palatul Copiilor (care cica ne-a ajutat sa facem muzica, dar parerea mea este ca nu era chiar asa). A fost ok avand in vedere ca aveam 2 piese:)) dintre care una neterminata.
Dupa venirea bateristei noastre:D, am inceput o "noua era":)). Am avut cateva concerte alaturi de prietenii nostrii de la Refractara ( http://www.youtube.com/watch?v=rN5gl8fdK5Y ), Drum bun, Rockhouse ( http://www.myspace.com/therockhouseband ) si de altii. Anul acesta, activitatea noastra a fost nula... am mai cantat fiecare pe la ea pe acasa (de fapt am impresia ca sunt singura care a mai cantat), pentru ca a fost un an mai important (bacu').. De acum o sa reincepem.. si sper sa auziti de noi cat mai curand, desi va fi destul de greu sa ne punem pe picioare cu sala de repetitii si altele avand in vedere ca vom fi studente:D... ah si inca o chestie.. se pare ca exista divergente la capitolul stil in ultima vreme (din pacate nu e singurul capitol in care exista divergente)... Am impresia ca asta nu o sa fie de bine, dar o sa vedem.
Sa ne mai auzim! \m/ Rock on!
Si cateva poze...

Poezia contemporana mai e poezie?

Deci... eu scriu poezii. nu foarte multi stiu asta despre mine. Dar scriu poezii demodate, in forma clasica. Prea putine au forma moderna care e ceruta astazi.

Care e parerea voastra despre poeziile de azi? Ati citit ceva? Eu am citit cateva dar m-am saturat.. ma plictisesc, nu inteleg nimic, sunt aiurea. Poate eu sunt aia aiurea, care nu vrea sa priceapa ca pana si poezia evolueaza. unde e muzica poeziei de altadata? Cea care te facea sa canti, sa simti, sa plangi, sa razi? Acum se scrie "contemporan".

O sa scriu 4 versuri ale unei astfel de poezii: "cam atat/ si linistea noastra tuturor/ un covor rosu (si adanc / de sa-ti poti lua campii in voie)"
Nu le-am ales in mod special.. am deschis o carte la intamplare...

Nu zic ca Eminescu, marele clasic era mai bun.. mie personal nu-mi prea place.. poate din cauza ca e prea romantic, sau poate pentru ca m-am plictisit de el...

Sa nu intelegeti gresit... nu sunt impotriva modernului. Poezia din perioada moderna e frumoasa (chiar va recomand Marin Sorescu si Nichita Stanescu), dar cea contemporana... nu mai zic nimic.

Cred ca v-ati format o parere legata de ce cred eu despre poezia contemporana. No ofense celor care scriu poezie de tipul asta, si celor care o prefera. E doar parerea mea aici!