Balada

Prolog:
Asculti o balada sangerie
In linistea ploii de afara
Si simti lacrima purpurie
O lacrima dulce-amara

In coltul stang al incaperii
Unde lumina nu patrunde
Mangaietoare-apasatoare
Reflectie pura, in oglinda

E intuneric, luna-afara
Pe gatul ei lumina zace
Cand o privesti, te infioara
Umerii goi, privirea-i place!

Dar frumusetea-i efemera...
Cu timpul ea se va distruge.
O ia de mana, ii sopteste
Dar ea incepe-a fuge...

Nu-accepta sa o piarda iar,
Sa nu-i primeasca mangaierea
O va avea orice ar fi!
Caci ea este dulce ca mierea...

Neasteptata e povestea
Ea ii placea, el a ucis-o
Numai asa o va pastra
Pe-aceea ce i-a fost trimisa

Privirea ei framantatoare
Ce nu l-a urmarit acum
O va avea pana cand moare
Ea nu se va preface-n scrum

R:.............
Nu este prima pentru el
Ochii albastrii-l obsedeaza
Dar ei nu sunt de orice fel
Au o privire ce viseaza

Si pan-acum n-a reusit
Sa ii pastreze, sa-i indemne
Sa il urmeze-n infinit...
Cele ce-i poarta, nu sunt demne!

R:........................
Si ganduri multe, colorate
Il fulgera cand se gandeste
La inimile mutilate
Caci el credea ca le iubeste

Epilog:
Si-acum asculti sunetul ploii
Cum spala iarba inrosita
O alta victima a voii
O alta fata neiubita
16.07.2008