16 mai 2010

Picatura cu picatura

Si unde-ti sunt cuvintele acum?

Rataceam printre nori.
Fiecare gand imi oferea siguranta.
Ma-mbratisai in fiecare clipa.. as fi vrut sa
Te-mbratisez si eu in ultima ta clipa...

Imi doresc sa te fi insotit
Pe drumul tau plin de pacat
Caci pentru tine-as incerca
Sa-mpart lumina-n bucatele

Dar strang la pieptul meu o cruce.
O piatra rece, dureroasa
Ce ma apasa greu pe umeri
Iar tu, nu vrei sa o ridici

Obisnuiai sa ma alini.
Acum obisnuiesc sa plang.


Pe timp de ploaie

Doar ploaie. Elibereaza-ma de sub scutul lumii
Ofera-mi luminite si sparge globul de cristal
Schimba-ma asa cum schimbi Pamantul, cand il atingi
Apoi pastreaza-ma sau ucide-ma!
Nu vreau sa ma usuc in asteptarea unei alte ploi

Un comentariu:

So spunea...

Ai fost tare trista cand ai scris poezile astea.

Hello, hello

Se pare ca ati ajuns si pe blogul meu. Cine sunt eu... probabil ca nu conteaza asa mult. Ce o sa gasiti pe blog?... recenzii de carte, poezii, ganduri, anunturi de concerte rock prin Cluj... de toate.. asa, din inima Ardealului:D. No ne-auzim!;)