Am invatat sa ma bucur de cele mai marunte lucruri. Am invatat sa ma bucur de o zi intre prieteni la gradina botanica, de gatit impreuna, de zambit, de datul pe hinta, si admiratul cerului intinsa pe un tobogan.
Cel mai frumos este atunci cand ii faci pe ceilalti sa rada, sa rada din toata inima! Ieri mi-au zambit o multime de oameni.. de la copii din carucior (din cati am vazut cred ca toti au zambit, o parte mi-au si facut cu manuta >:D<).. pana la adulti, si chiar batrani. Cred ca a fost o zi fericita pentru toata lumea! Dupa ce am observat cat sunt de fericiti toti am inceput sa zambesc si eu cu toate ca nu eram pregatita de asa ceva si a mers, m-am simtit extraordinar!
Si aseara am facut acest pact cu mine.. nu conteaza cat e de micut un lucru, daca imi face placere o sa ma bucur de el din toata inima! Se pare ca am inceput sa aud si vocea oamenilor, nu numai a naturii...
P.S: Eu am avut porumbei in camera.. voi ati avut?:D
5 comentarii:
continua sa zambesti chiar daca cei dragi te dezamagesc. e un lucru care te defineste. imi pare rau ca ti-am sters zambetul joi, dar ma voi revansa.
hehe! cred ca de data asta ai gresit rau de tot eticheta cu "porcarii"! in general nu-s porcarii pe aici, cu atat mai putin postul acesta!
Ma bucur foarte tare ca te-ai simtit astfel si intr-adevar, cel mai important e sa iti permiti sa te bucuri de orice lucru, oricat de neinsemnat ar fi el.
Era o chestie intr-o carte (de fapt, singura faza faina din cartea respectiva) legata de "Eternitatea lucrurilor marunte" si mereu am simtit ca se referea la bucuria aceea pura pe care o poti simti pentru cine stie ce lucru aparent marunt! Pan' la urma noi definim ce e marunt si ce nu...
(So): Nu o sa anumite persoane sa-mi strice zambetul de pe buze.. dar voi avea grija sa fiu mai atenta cata incredere acord si cui.
(Flo): Multumesc de sustinere. Poate totusi pentru unii sunt porcarii... Cred ca si pentru mine au fost pana acum o vreme. In ce priveste cartea raspectiva, suna bine. Am citit si eu chestii de genu, dar probabil eram altfel si nu le-am bagat prea mult in seama.. imi pareau fictiune. Cred ca totul a fost pana am inceput sa simt ce e acolo.. As vrea sa fie mai multi care simt ceea ce simt eu!
de ce nu mai scrii nimic pe blog? Eu unul abia astept sa mai apara un post>:D<
Trimiteți un comentariu