Picaturi (o poezie mai veche)

Fericit, pierdut in lume,
Ai fost mai demult,
Erai pus pe glume,
Dar... nu stiam s-ascult

Un visator incurabil...
Renuntai la somn pentru vise
Totu-ti parea magic,
Nu credeai c-exista porti inchise.

Paseai usor pe o foaie,
Descult, ca un copil
Picaturi curgeau de ploaie,
Nimic nu-ti parea imposibil.

Dar moartea te-a cuprins
In ale sale brate necrutatoare...
Mintea ti s-a inchis,
A adoptat pozitia-odihnitoare.

Si uite ca...Ochii tai,
Inrositi de-atatea vise,
Nu se mai deschid!

Nu mai pot... sa priveasca,
Picaturile de ploaie ,
Care s-au mutat in ochii mei!

31.12.2007